Provocare Emma

claudia minela · Trimis: 17/03/2010 22:45 Titlul subiectului: Provocare Emma

- Ana, deschide repede poarta, ca au venit! Le-am auzit masina, spuse precipitat Maria, nasa tinerei care statea adancita in lectura unei carti, cu copertile ingalbenite de vreme.
-Am inteles nană,spuse supusa si alerga spre poarta conacului boieresc.
Era o casa mare,cu ferestre luminoase, elegante, care inca mai purta amprenta rafinamentului boieresc de inceput de secol nouasprezece.Perdele grele,atarnau somnoros,parca gatite de bal, asteptand prezenta unui cuplu de indragostiti sa se apropie, pentru a privi impreuna, frumusetea gradinii imense din fata casei,fiind astfel cat mai aproximativ unul de celalalt, fara a starni comentarii in jur.
Jeepul negru intra torcand silentios, oprindu-se in fata usii, unde Maria isi astepta nepotul incruntata.
Din masina, cobori o prietenă inalta,eleganta,cu parul strans in coc.Trasaturile feţei aristocrate scoteau in evidenta originea clasei sociale, nobile, din care facea parte.Era fiica batranei,Teodora Elia,renumit medic de obstretica si ginecologie,ce imbratisase meseria de la raposatul sau tata.
-Alexandru,hai coboara incet!spuse bland fiului sau.
Ana isi framanta mainile de emotie.Alex venea in fiecare vacanta de vara la bunica sa, unde se jucau impreuna,alergand cat era ziulica de mare pe campuri si in padure.Prindeau fluturi colorati pentru insectar, bondari, greieri, garagarite.Din padure strangeau tot felul de frunze,flori si plante pentru ierbar.Culegeau mure pe care le mancau, mazgalindu-se pana la coate.Inventau tot felul de povesti despre pitici care ascundeau averi in scorburi de copaci , care mai de care mai ciudati, cu trunchiurile contorsionate, sau avand lipsa pe alocuri, coaja sfasiata de furtunile aspre din acea zona.Nu-l mai intalnise de cinci ani, de cand intrase la liceu,in Bucuresti.
Alexandru,cobori incet,pasind fara vlaga.Era intuneric, dar fata reusi sa zareasca in lumina lunii, un chip palid,tras si fara viata, al unui tanar frumos, mostenind trasaturile mamei si bunicii sale.Era inalt, usor aplecat,avea ochii mari ,dusi in fundul capului, incercanati,cu o lumina rece, sticloasa,absenta.O tuse convulsiva ii scutura trupul vlaguit.Tremura din toate incheieturile.Isi urma mama ca un somnabul.
- Elia, veniti dupa mine! spuse batrana avand lacrimi in ochi.
Il dusera amandoua in camera singular pregatita pentru el, cu pereti capitonati in bureti,in care nu existau decat carti si un pat.Geamul era prevazut cu grilaje.Totul arata ca o celula, ca o camera a spitalului de nebuni.
-Mama, fie-ti mila, te rog, spuse sfarsit tremurand din ce in ce mai tare! Ma doare...nu mai pot! da-mi macar o pastila...ultima spuse terminat.
-Daca stai cuminte, ma mai gandesc!incerca mama sa sa-l linisteasca.
-Ma doareeeee!insista tanarul agatandu-se de hainele ei ca atunci cand era micut.
Iesi cat putu de repede, nemaisuportand sa-si vada fiul tarandu-se de durere,pentru a nu stiu cata oara cand intra in sevraj.

Sa te vad ce faci.Subiectul e strong...e inceputul viitorului meu roman dupa terminarea lui Bate nasu'.Acum a luat nastere, odata cu provocarea noastra.Sper sa mai urmareasca cineva si sa vina cu sugestii si comentarii si de ce nu sa scrie continuand.Vreau viata copii.Parca inca mai hibernati.

Succes Emma!
_________________
fiecare om gaseste in mine ceea ce este el insusi...

sashka_md · Incepator Data inscrierii: 11/Ian/2010 Mesaje: 62

scuze ca ma bag dar pot sa pun o intrebare?
Care e semnificatia si rolul numelor Maria, Ana, Alexandru?
de ce anume aceste nume....semnificatia simbolica a lor eu o cunosc....dar de ce tu le folosesti anume pe acestea???

claudia minela · Trimis: 18/03/2010 21:07 Titlul subiectului:

Daca le cunosti semnificatia nu vad rolul intrebarii tale.

Totusi iti spun:
Maria-nume sfant, mama lui Isus care sufera de doua ori: odata pentru fiul ei,mai apoi pentru rautatea oamenilor.
Ana- simbolizeaza sacrificiul femeii care iubeste pana la moarte si dincolo de ea, lasandu-se zidita, o iubire suprema...
Alexandru, pur si simplu are rezonanta, un nume cu personalitate si mai ales numele bunicului meu, pe care l-am iubit enorm.Un om bland, cald, vesel, dar aprig la furie.

Nu-ti mai cere atatea scuze, suntem prieteni si nu trebuie sa existe ziduri de politeti care sa ne tina la distanta.

Incerci cu mine continuarea acestui fragment?
sa vedem ce imaginatie ai in proza. :-P

cu drag
Eu
_________________
fiecare om gaseste in mine ceea ce este el insusi...

sufletzel rebbell · Trimis: 21/03/2010 09:49 Titlul subiectului:

daca asta e inceputul viitorului tau roman, e super :X ma apuc si eu de treaba, sa vad ce continuare iti pot darui, desi sigur nu pot face ceva cu adevarat reusit :-S
diseara postez varianta mea ;)
P.S. sper sa mai postezi si pe la mine continuarea de la "Bate nasu" Smile

_________________
...en cambio no...hoy no hay tiempo...

sufletzel rebbell · Trimis: 21/03/2010 22:55 Titlul subiectului:

(o incercare timida; astept parerea ta)

Ana îi urmări din priviri, încercând să-şi reţină lacrimile între pleoape. Îşi promisese că îl va ajuta pe Alexandru să-şi revină, nu putea lăsa povara tuturor greutăţilor pe umerii celor două femei; şi în plus, avea cel puţin o datorie morală faţă de ele, îi fuseseră ca o adevarată familie de când şi-o pierduse pe a ei… Dar nici măcar pentru o secundă nu-şi închipuise că din Alexandru a rămas doar umbra amintirilor ei. Crescuse, se înălţase, chipul i se înfrumuseţase, dar chinurile la care era supus zilnic, ceas de ceas, secundă de secundă răzbăteau prin toţi porii, strigând, urlând, înspăimântând pe toţi din juru-i.
-Nanăăă… Nu… Nu mi-ai zis că e chiar atât de rău… Ştiu… Nu mă pricep, dar…îl văd pe el si mi-e de ajuns… Se chinuie rău, îţi spun eu… E dureros…
-Fată dragă, ştiu că ţi-e greu să-l vezi aşa. Dumnezeu mi-e martor cât mi-e şi mie de greu, dar încă sper că mai are o şansă. Va fi bine. Trebuie doar să fim aici pentru el, să ne dedicăm trup şi suflet lui. Va fi bine. Dar dacă nu poţi, spune-mi… Nu mă supăr…
-Nu nu!! Te voi ajuta cu tot ce voi putea. Şi pe dumneata şi pe tanti Elia. Doar ştiţi cât îmi sunteţi de dragi.
-Bine Anuţo, îţi multumim tare mult. Şi stai liniştită. Va fi bine.
Încerca s-o liniştească pe fată, dar în acelaşi timp, încerca să-şi impună sieşi că mai exista o şansă pentru nepotul său iubit. Maria pur şi necomplicat nu putea pricepe cum de Alexandru se lăsasese antrenat într-un astfel de anturaj. Cum de… cum de aproape reuşise să se autodistrugă. Aproape.
-Elia mamă, pentru cât timp rămâi cu noi? o întrebă Maria pe fiica ei, sperând astfel să înceapă să pună la cale un plan pentru refacerea lui Alexandru.
-O lună cel puţin, Am reuşit să-mi iau liber de la cabinet şi mi-am găsit şi înlocuitor. Voi mai pleca din când in îndată ce la Bucureşti pentru tratament. Şi am aranjat cu doctorul: o dată la 5zile va veni la noi.
-Bine, fata mea. Acum spune-ne ce a zis doctorul. Ce şi cum trebuie să facem.
_________________
...en cambio no...hoy no hay tiempo...

	Pagina de start a forumului BOEMA LITERARA VIRTUALA -> Sa ne cunoastem la o cafea de vorba	Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1