George Corbeanu Lehliu Firea

claudia minela · Trimis: 14/03/2010 23:24 Titlul subiectului: George Corbeanu Lehliu Firea

PATA(2)...fragment

E extrem modul descriptiv folosit, din toate punctele de vedere.Original, spontan, fulger,consistent, detaliu- lux.Lecturare placuta.
Eu am ras cu lacrimi.
Vreau sa stiu si parerea voastra.

Constantina nu a stat mult acasa, copilul ii facuse numai rani la sfarcuri asa ca l-a intarcat repede. Costele, din toamna, dupa practica, vreau sa merg la scoala, innebunesc intre patru pereti aici. Te baga astia la recensamant, o sa fie vai de tine, Nu-mi pasa, mai schimb perspectiva.

Perspectiva si-a schimbat-o repede, si ea, si colega cu care pornise, cand au inceput sa umble prin ploaie, noroi si prin curtile oamenilor, dis de dimnieata, cu acelasi discurs, Am venit cu recensamantul pentru populatie. De numeroase ori cand li se deschidea usa si erau invitatate inauntru, perspectiva li se schimba iar, si era una cu adevarat deosebita, caci ajungeau in maruntaiele gospodariei si ale casei unde trebuiau sa scotoceasca in toate camerele, sa scormoneasca cu privirea toate paturile. Li se perindau prin fata ochilor asternuturi imbacsite si ingalbenite, baieti in izmene izinite, cu dresuri de lana in picioare, murdari de jeg pe gat si pe coate, dormind la gramada, fete cu parul unsuros si sarmos, plin de paduchi, cu obraji aspri si buze groase, respirand greu cu capul in perna, barbati inca sforaind, scarpinandu-se in somn cu unghiile murdare pe obraz sau dupa ureche, facandu-le sa isi noteze datele si sa plece repede, dezgustate, pentru a o lua de la capat cu urmatoarea familie. Bai, parca am nimerit numai imputitii satului, cum mama dracului s-au strans cu totii pe sectorul nostru?

Secretul e sa astepti putin, i-a zis odata nasul Iliescu, uite, eu ajung de la Eforie devreme, dar nu ma duc imediat, stau linistit pana pe la zece, sa se trezeasca toti, sa nu mai simt mireasmă de guri si de picioare de cum intru, sa apuce sa deschida geamurile. Tu daca te duci cu noaptea in cap, asa patesti. Nu pot sa imi pierd toata ziua cu asta, am si altele de facut decat sa numar paduchiosii lu alde Parsoaga, a raspuns Constantina trantind usa in urma ei.

Acasa abia mai suporta scutecele pline ale baiatului, Costele vomit, am in minte numai colcaiala aia pe care am vazut-o la a lu’ Stanoiu, nespalatii dracului, n-or avea ma, apa? N-au, de unde sa aiba? Trebuie sa care cu caldarea, si asta inseamna munca.

Murdaria care parca i se lipea de tegument nu le era umbrita decat de prostie, cateodata se intreba cum de ii rabda natura pe unii oameni, cum a fost cu Riţa lu Lascu. Riţo, iesi fata la poarta ca vin profesoarele cu reţăncemantu!, a auzit-o inca din capul strazii pe Leana Varvara, strigand de dupa gard, Ce reţăncemant, da-i dracu cu reţăncemantul lor, ca am treaba, nu venira si asta primavara de-mi numarara gainile? Ia sa ma mai lase in pace, isi vazu Rita de-ale ei. Asta e cu populatia, nu cu lighioanele, nu se lasa Leana, apoi spre femeile care se apropiau obosite, Eu ii tot zic sa iasa si ea da la gaini, Lasa ţaţă Leano ca vorbim noi cu ea, spuse Constantina ingaduitoare, mata vezi-ti de treaba ca o sa trecem si pe la matale.

Au intrat in curte si s-au apropiat de femela cu poalele rochiei ridicate si pumnul plin de boabe de porumb, Dadă Rito, hai ca nu te tinem mult, cateva intrebari si gata.

Femeia isi scutura rochia si palmele, isi propti mainile in solduri si vorbi, Da repede ca am treaba multa. Repede, repede, zi-mi unde te-ai nascut, Aci unde sa ma nasc? Aci m-am nascut, aci o sa mor. Sexul? citea Constantina mecanic, cu gandul aiurea. Se plictisise de moarte de tot circul care nu se mai termina. Dracu stie, scrie tu ce-oi sti, ca ai mai multa carte. Cum nu stii? rase inviorata, si colega rase odata cu ea, nu stii ce sex ai?

Rita se incrunta si vorbi cu un colt al gurii lasat, Nu stiu, ca ti-ar fi convenit tie sa te scoata tac-tu de par din fantana, cum m-a scos pe mine cand am cazut, mica, si de-atunci am ramas putin ţurdă, ca de-aia nu stiu eu acum multe, si nici nu prea aud.

Constantina a recunoscut ca nu i-ar fi convenit asa ceva, a recunoscut si ca prostia nu are limite dar ca omul, adica ea, cat traieste invata, dar asta in mintea ei si mai tarziu in fata lui Costel, cand radea de nu mai putea duce lingura cu ciorba la gura, Te inneci, Fetito, daca mai hohotesti atat.

Bai, sa fi vazut ce mutra avea cu broboada aia legata la ceafa, cu obrajii manjiti de uruiala si gura stramba, cum batea ea in retragere si incerca sa mi se justifice ofuscata, se aprinsese la fata de parca o ardeam cu ceara. Aura lasase ochii in pamant si radea infundat, dar eu nu am putut sa ma abtin, am ras pana mi-au dat lacrimile, si Riţa: Razi mama, razi de nenorocirea mea, ca asa sunteti voi, astia cu carte, credeti ca le stiti pe toate, si mi-a intors spatele, bai, nu a mai vrut sa vorbeasca cu noi deloc, s-a simtit jignita. Da-l trimit pe nasu maine acolo, ca mie nu-mi mai deschide poarta, e clar, doar sa nu o intrebe de sex ca o sa ii serveasca iar poanta cu fantana, si nasu face mai rau ca mine, doar stii.

La ai lu Bran a ajuns dupa cateva saptamani. A intrat in curtea fara gard si fara poarta, ca pe tarla, si a inceput sa strige la Silvia care smulgea niste buruieni in gradina, Silvio, am venit cu recensamantul, hai incoa sa dai raportul la stapanire! Soția s-a oprit din culesul ierbii, a ridicat capul din pamant, s-a uitat la cele doua profesoare din batatura, si-a scuturat mainile de praf si s-a grabit, dar nu sa le iasa in intampinare, si nici sa le adreseze vreo vorba, ci sa intre in casa. A trecut in viteza pe langa ele cu ochii plecati, a deschis usa impingand-o cu umarul si a trantit-o in spatele ei.

Ce-o avea asta? zise Constantina nedumerita. Silvio, hai ca nu dureaza mult! Nu te face ca nu ne vezi, ce te-a apucat? Si puneti mana si lipiti casa asta, mai are putin si cade pe voi, adauga privind peretii aproape daramati.

Usa s-a deschis la fel de repede cum se inchisese, scartaind din toate balamalele ruginite, lasand cadrul sa-i fie umplut de silueta Silviei, grasa si indesata, ca o buturuga. Se oprise si poza, ca la fotograf, cu un ranjet stirb ce-i acaparase fata murdara. Misca mandra din solduri si din grumazul pe care se lafaia, la fel de mandru, un lant de aur stralucitor, lat de un deget. Si-l pusese peste bulendrele pline de pamant si frunze uscate cu care era imbracata, sa poata fi vazut in toata splendoarea lui aurifera.

Ptiu! De-asta te-ai grabit tu in casa, mama draga! Nu puteai sa vorbesti cu noi fara lant la gat! De unde l-ai luat?

Mi l-a cumparat barbatu’, vorbi Silvia cu o voce groasa, pleznind de ingamfare, lucreaza pă santier la canal si dadu de ceva bani, iti place, asa-i?

O lopata nu a putut sa cumpere, sa raneasca dupa voi, ‘ti-ai dracului de prostii dracului, zise Constantina usor. Apoi mai tare: ia zi, mai facusi vreun patruped? Ca-i faci pe banda. Cati ai acum?

Cinci am, cu asta micu, zise buturuga aratand spre o aschimodie cu mucii pana sub barbie, care se itea de dupa fustele maica-sii.

Pe-asta cand l-ai facut?

Pai nu mai stiu, de unde sa mai stiu.

Adu-mi certificatul, scrie acolo.

Nu il am, le tine barbatu, e pe santier acuma. Da stai ca mi-am amintit, isi plezni mainile de genunchi, l-am facut cand au dat ciresele, da, atunci l-am facut, am mancat o caldare de cirese inainte, tiu minte ca m-a apucat o cacare… Si cand ma scremeam mai abitir, mi s-a rupt apa.

Abia astept sa vina vremea aia cand o sa plec din cloaca asta, vorbi Constantina spre colega ei, in drum spre primarie, nu ii mai suport pe prostii astia.

Dar i-a suportat in continuare, si dupa o vreme, cand s-a incheiat recensamantul, i-a suportat si mai tare, caci toti dirigintii au fost mobilizati de directorul scolii, Bai, ne cotaie partidul ca avem absenti si nescolarizati, mie imi ia pielea si eu v-o iau voua. Le da statul educatie si pe ei ii doare in cur. Faceti pe dracu-n patru si aduce-ti-i la scoala.

S-a dus intai la Vinogradovi. A urmat un timp soseaua, a facut stanga pe un drum pietruit si dreapta pe o poteca noroioasa, a deschis cu greu o poarta de lemn prabusita intr-o rana care se intepenise, a ajuns intr-o curte naclaita unde si-a murdarit incaltarile de pamant galben si paie umede, s-a apropiat de usa casei si s-a oprit. A trecut in revista casa cu o singura camera si o singura fereastra murdara, cu tocul de lemn crapat, aproape putrezit, bucatarioara cu intrare separata, aflata la cativa pasi mai incolo, cu acoperisul de tabla pe care baltea apa din ploile trecute, gradinita din fata unde doi meri se uitau unul la altul deprimati, cu crengile golite de toamna, dupa care a tras aer in piept si a baut in geam, cu senzatia ca toata sandramaua de chirpici o sa cada pe ea.

Dar nu a cazut nimic, a iesit doar Vasilica, aratandu-si figura imbatranita de vreme, vaduvie si saracie. Uniforma satului, isi zise Constantina privindu-i sortul strans peste rochia prafuita, baticul legat sub barbie si dresurile de lana cu calcaiele tocite din picioare.

Poftiti tovarasa profesoara, poftiti, Unde-s ma, Vasilico, copiii, de ce nu vin la scoala? Nu stiu tovarasa, nu vor si pace, eu ce sa la fac? I-am batut dar degeaba, s-au invatat si cu bataia. De cand a murit barbata-miu nu ma mai asculta. Uitati si dumneavoastra, ăi doi derbedei s-au ascuns sub pat, na, ca le-am altoit cateva nuiele dar nu pot sa-i scot de-acolo, iesiti mai diavolilor ca a venit tovarasa profesoara!

Au intrat direct de afara in camera fara dusumea, unde Constantina a vazut doua paturi, unul pentru Aneta si ma-sa, altul pentru cei doi baieti mai mici, pernele si păturile umplute de praf si mototolite, o soba mica de pamant si, lipit de un perete, un dulap de lem ros de carii si timp, care abia se mai tinea pe picioarele subtiri - gardilopul. Petrica, iesiti de-acolo, a zis aplecandu-se, nu va e rusine? Nu iesim, ca ne duci la scoala, se auzi dintre picioarele de lemn ale patului o voce subtire, cu suisuri si coborasuri, ca dunele de nisip.

Iesiti ma, lua-v-ar Aghiuta, ca va altoiesc iar, spuse si Vasilica lovind la nimereala cu coada maturii, ne-am facut de ras la tovarasa. Lemnul se opri de cateva ori in genunchi, coapse si burti, impingandu-le afara, si odata cu ele si restul corpurilor slabanoage si murdare.

Unde e Aneta? intreba profesoara cu ochii la ei, Uite-o pe Aneta, zise unul si arunca o perna, facandu-l pe celalalt sa chitaie de bucurie, ca un sobolan, Ia-o pe Aneta, Ia-o, Asta e Aneta.

A luat, dar nu perna, si nici pe Aneta, ci o ureche intr-o mana, si o alta in cealalta mana, si apoi a incerat sa le uneasca, cu capete cu tot. Iar capetele s-au lovit unul de altul ca doi pepeni, si au sunat a gol, Voi va bateti joc de mine, ma? Ma puneti sa stau cu nasu-n căcatii aia de pisica si sa va scot de-acolo ca pe lighioane? Va omor aici de fata cu ma-ta! Unde e Aneta, derbedeilor?

Lasa-i tovarasa, lasa-i ca asa sunt ei, Ce sa-i las Vasilico, ca se caca in capul tau si apoi in al meu, apoi spre ei, printre dinti, Va smulg urechile, dobitocilor!

Vasilica se precipita. Se repezi la gardilop, il deschise, cotrobai printre rufele imputite, dadu deoparte o pereche de chiloti ingalbeniti, isi scutura degetele de un ciorap scorojit, si scoase triumfatoare o farfurie cu scovergi, Luati tovarasa profesoara, luati o scoverga, sunt calde, nu le-am facut de mult, dar le-am ascuns sa nu le gaseasca astia, ca nu mai mananca mancare. Serviti, cauta sa o imbuneze, cu mana tremuranda, ca dracii astia asa sunt ei…

Constantina privi nedumerita, cand la farfurie, cand la femeia din fata ei care afisa un zambet cald brazdat de firicele de nerozie autentica, intrebandu-se daca are toate mintile cu ea, apoi o apuca o senzatie puternica de voma care o goni in curte. Nu varsa, dar isi puse mainile pe genunchi si rasufla adanc, incercand sa se calmeze.

Eu... eu nu mai vin la scoala, auzi si tresari, ridicand ochii. Aneta o privea trista, cu mainile stranse, De ce Aneto, vorbi obosita, mai ai un an si termini zece clase, e pacat. Nu mai vin… nu mai vreau, zise fata mai departe cu ochii la varful incaltarilor scofalcite.

O lua de mana cautandu-i irisii, Hai vino la scoala ca iti dau niste rochii de-ale mele, am unele frumoase pe care nu le mai port, am si fuste, vreo trei, numai sa vii.

Fetei i s-au aprins doua luminite in ochi, Dar ii iei si pe derbedeii aia doi, zise Constantina, altfel nu ti le dau. Bine, surase fata, ii iau. Ne-am inteles, da? Ti le aduc diseara si maine vii la scoala, Da, ne-am inteles.

Eu am alergat azi dupa doi handralai de-a zecea pe camp, cu Nicu Sisu, spuse Costel. Au fugit cand ne-au vazut venind, au luat-o prin spatele casei. Lu ala mare al lui Trasca i-am ars un sut in cur de m-a durut pe mine piciorul, cand i-am prins. A strans din dinti, credeam ca ii pocnesc falcile, si s-a intors spre mine, ca un caine. Dar n-a avut curaj sa dea, atat i-ar fi trebuit, cred ca muream cu el de gat acolo, la ce nervi aveam.

Nu mai pot, sopti Constantina, ca si cand se ferea sa o auda cineva, pur si necomplicat nu mai pot, m-am saturat de haznaua asta de care parca sunt lipita ca o musca. Aneta mi-a purtat hainele doua zile, atat, atat a venit la scoala, ce sa fac, sa ma duc iar peste ea si sa o leg? Sa o fac colet si sa o car in spinare?

Stateau in pat, Costantina il legana pe micul Matei pe picioare. O sa se-nvete asa, zise Costel aratand cu barbia spre el, Las s-adoarma ca mi-a rupt mainile. Trebuie sa plecam de aici, adauga hotarata, nu vreau sa imi cresc copilul printre ei.

Oriunde va fi la fel, asta e mulțimea in care traim.

Refuz sa cred asta spuse, dar barbatul nu mai apuca sa raspunda, copilul incepuse sa planga. Nu ii convenea ori discutia, ori leganatul, ori, pur si simplu, ii era foame. Cand plangea se inrosea la fata, dar pata nu isi schimba culoarea, ca si cand nu voia sa participe la durerea lui de copil. Ramanea vinetie, iesind mai puternic in evidenta.
_________________
fiecare om gaseste in mine ceea ce este el insusi...

	Pagina de start a forumului BOEMA LITERARA VIRTUALA -> RECOMANDA-MI UN SCRIITOR!	Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1