 |
|
 |
|
claudia minela
Membru
Data inscrierii: 07/Ian/2010
Mesaje: 180
Localitate: BUCURESTI
|
|
 |
|
 |
|
 Trimis: 11/02/2010 08:21 Titlul subiectului: GAZEL |
 |
|
GAZEL –
Poezie cu siluetă fixă, erotică sau filozofică, alcătuită din distihuri, bayt-uri (rime: aa,ba,ca,...etc.), originară în literaturile orientale. Cultivat de poeţii persani, ajunge in Europa la începutul secolului al XIX-lea. (1.)
Exemple de gazel
Un oaspete eşti numai în lumea trecătoare,
oricât arzând te strădui spre-al veşniciei soare.
Şi trupul tău, la rându-i, va odihni-n ţărână,
deşi-n mătăsuri ţi e sortit să se-nfăşoare.
La ce folos să umbli cu oameni laolaltă
când în mormânt tot solitar ajungi, scutit de cruţare.
Prietenul ţi-e astăzi doar muscă sau furnică –
ce-a mai rămas în pulberi din viaţa sclipitoare?
Ce-au fost zulufi, cosiţe sunt toate putrejune,
deşi plăteai cândva dinari pe-a lor culoare.
Când te-or zări din nou: duh rece, chipul galben –
vei şti că nu orbeşte o inimă când moare.
(Rudaki,/Un oaspete eşti numai…/, traducere Grete Tartler)
Toamna frunzele colindă.
Sun-un greier sub o grindă,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mână tremurândă,
Iar tu la gura sobei
Stai ca somnul să te prindă.
Ce tresari din vis deodată?
Tu auzi păşind în tindă –
E iubitul care vine
De mijloc să te cuprindă
Şi în faţa ta frumoasă
O să ţie o oglindă,
Să te vezi pe tine însăţi
Visătoare, surâzândă.
(M. Eminescu, Gazel – moto la Călin, file din poveste)
_________________
fiecare om gaseste in mine ceea ce este el insusi... |
|
FAQ 
Mesaje private 
