 |
|
 |
|
claudia minela Membru

Data inscrierii: 07/Ian/2010 Mesaje: 180 Localitate: BUCURESTI
|
|
 |
|
 |
|
Trimis: 06/07/2010 07:53 Titlul subiectului: De atunci(1)... nu mai sunt eu |
|
|
stau ancorată în timp între a fost odată şi am încălecat pe-o şa
nu vreau să mă desprind de acest zbor static în care grijile stârnesc râsul
şi omenirea toată e un zâmbet de clawn
ornicul se întoarce, acolo, departe, pe culoarele liceului
alerg la subsol unde miroase a pereţi îmbătrâniţi şi aud râsetele generaţiilor anterioare
care au tras pe furiş din aceeaşi ţigară a teribilismului năuc
de atunci
timpul aleargă fumând ani
chiulim de la ora de francă şi mergem la o cafea
unde râdem în hohote imaginându-ne cum va reacţiona profa
când va găsi clasa goală,, c'est ne pas possible monsieur! ce vilain!''
de atunci
râsul nu mai hohoteşte
ne oprim în Amzei şi luăm covrigi calzi tăvăliţi în sare şi mac
au miros de spice coapte îndrăgostite de soare
de atunci
ei nu mai au acelaşi gust
apoi atacăm cofetăria
lumea dulce a adolescenţei unde savarinele băltesc în sirop aromat
alături de cataif ecler şi amandine
eheeeei! au rămas de mult amintiri
nume dulci pierdute în timp
de atunci
nu-mi mai plac prăjiturile
ce bine-i la mama
aşternuturile sunt moi şi miros a zăpadă topită
iar dimineţile dau buzna în casă pe fereastră
odată cu zorile
răsfăţate de tei şi liliac
de atunci
camera mea nu mai respiră
a fost odată...şi-atât
de atunci
nu mai sunt eu _________________ fiecare om gaseste in mine ceea ce este el insusi... |
|