 |
|
 |
|
claudia minela
Membru
Data inscrierii: 07/Ian/2010
Mesaje: 180
Localitate: BUCURESTI
|
|
 |
|
 |
|
 Trimis: 05/03/2010 11:43 Titlul subiectului: Bate nasu' (4) Concursul de dans |
 |
|
4- Bate nasu' Concursul de dans
Copila stătea chircită şi lipsită de putere,victima primei iubiri, trăind intens clipele ei frumoase dar şi pe cele ale dezamăgirii.
Iubirea aceea transformase o fiinţă plină de viaţă, orgolioasă şi cu principii sănătoase, într-o sclavă a dragostei, înrobindu-i sufletul şi mintea.
Ajunsă acasă ,se strecură leneş în aşternuturile moi şi în scurt timp adormi cu Fante în braţe, elefănţelul roşu din pluş, pe care-l primise în dar de la tatăl său, cu ani în urmă.
Se destepta ameţită, dar cu o stare de spirit excelentă. Mario aştepta în living. Urmau să petreacă împreună cu prietenii, o seară care se anunţa a fi plină de surprize: concurs de dans,bowling şi biliard.
_Hai draga mea! te aşteaptă băiatul ăsta de o veşnicie.
Apariţia ei stimulă admiraţia celor de faţă.Purta o rochiţă de nuanță fisticului ce-i încadra perfect mijlocul, evidenţiindu-i talia subţire.O garnitură neagră şi fină, cobora de la baza gâtului spre sâni marcând fermitatea acestora.Rochiţa mini,îi descoperea picioarele superbe, destul de lungi şi bine proporţionate, pe care le-ar fi admirat orice bărbat şi invidiat o mulţime de femei.Părul lung, cădea în onduleuri mari pe posterior şi umeri,până aproximativ de mijloc.Se fardase discret: puţin rimel şi ruj... Ochii albaştrii, senini, erau tulburător de expresivi şi plini de viaţă.Buzele voluptoase, frumos conturate, lăsau să se vadă în spatele lor o dantură perfectă, de un alb strălucitor.Îl întâmpină cu un zâmbet larg ,ce-i descoperea gropiţele din obraji.Era zăpăcit de frumuseţea ei.
Roberta stătea în faţa lui şi îl privea cu atenţie.Se bărbierise pentru întâia dată şi arăta altfel. Tenul masliniu contrasta cu verdele ochilor, încadraţi de gene negre şi sprâncene expresive. El îşi trecu brațele prin păr, tulburat fiind de prezenţa ei.Roberta era înnebunită mai târziu gestul acela.
_Hai, mergeţi odată!îi alungă Elena.Şi nu vă mai certaţi! strigă în urma lor.
Clubul era plin de tineri gălăgioşi.
_Ce mişto arătaţi! îi întâmpină Ileana veselă.
Îşi făcură cu greu loc în mulţime.Aproape toate privirile se îndreptară spre ea.Băieţii nu-şi mai dezlipeau ochii de la picioarele fetei.
_ Ce vă holbaţi mă? Parcă n-aţi văzut-o niciodată...şi tu, aşează-te!
_ Doar n-ai s-o ţi toată noaptea lângă tine! o apără Ileana.
_ Acolo cine stă! întrebă Mario arătând spre locurile libere din faţa lui.
_Vali şi Diana,răspunse Traian, apoi întinse mâna spre Roberta.Dansezi?
_ Cu plăcere!
_ Băi, să fiu al dracului dacă nu-i cea mai tare bucăţică de aici!exclamă Mihai.
_Da,aşa este! aprobă morocănos Mario care-şi frământa mâinile.
,, De abia aştept să se întoarcă...o iau la dans şi n-o mai las pe mâna nimănui...,,
Nerăbdător se duse lângă ei.
_Traiane,ia caută-mă în altă parte şi revino când mă găseşti!Poate ai treabă şi te reţin...
_Aşteaptă să se termine melodia! îl necăji ea zâmbind.
_ Poţi să mă inviţi pe mine,spuse Diana venind dinspre bar.
Era salvat.Altfel ar fi stat păpuşoi ca un manechin lângă ei, până la terminarea melodiei sau ar fi fost nevoit să se întoarcă la masă.
Diana era încântătoare.Deşi minionă, avea un aspect plăcut,pe care-l punea în valoare prin felul în care se îmbrăca- uşor futurist cu iz clasic- corespunzător pentru indiferent ce eveniment,în absolut orice moment al zilei.Purta un pantolon modern,negru,cu brâu joasă,mulat pe formele îndrăzneţe, sexy şi o bluză alb-sidef, un fel de bustieră,terminată în franjuri zglobii,care descopereau la fiecare mişcare un piercing strălucitor ce umplea golul buricului.Pe umărul drept avea tatuat un fluturas de dimensiunea unei alune.Era tunsă scurt,iar colţurile ascuţite ale coafurii îi încadrau plăcut chipul de păpusă:faţă rotundă, nasul mic şi cârn ,ochii mari,rotunzi şi negrii, cu gene lungi, rimelate abundent.
_Cu plăcere! îi zâmbi el întinzându-i braţul apoi se aplecă şi sărută uşor fluturaşul.Drăguţ ca tine... o complimentă îndreptându-se spre centrul ringului.
Roberta dansă pe rând cu toţi prietenii lor, încercând să evite privirile lui.Se uita pe furiş cum stăteau cumplit de apropiaţi unul de celălalt.Îl văzu cum bate nasu' cu ea.Fierbea .Toate încercările ei de a-i distrage atenţia,erau zadarnice.Îl rugă pe Nelu s-o conducă la masă, motivând că obosise.O lăsă singură pentru câteva momente şi dispăru la bar să aducă ceva de băut.Continua să-i privească.El îşi ţinea membrele leneş, mai jos de mijlocul ei,îi şopti câteva vorbe la ureche şi o sărută.Ştia că Roberta îi priveşte.N-o pierduse nicio clipă din ochi.Dădea semne de plictiseală.O luă de mână pe Diana şi o trase spre bar.
_Cea mai elegantă fată de aici, a rămas singură? auzi o voce necunoscută.Îmi permiţi să mă prezint?Sunt Radu.Dansezi Roberta?
_De unde şti cum mă numesc?zâmbi încântată că tânărul din faţa ei îi cunoştea numele.
_Aici la voi toată lumea ştie tot.Sunt nepotul primarului şi am venit într-o mică vacanţă pe urmă o sesiune interminabilă şi grea.
_ Oh! eşti student...
Dansau.El îi povestea despre pasiunile lui.Ea îl studia atentă.Era un tip înalt, bine făcut,modern şi drăguţ.Avea ochii căprui,pătrunzători, puţin migdalaţi, specific omului viclean,părul rebel, până aproape de umeri, mîini atent îngrijite.
Mario îi văzu.În mintea lui se declanşă un semnal de alarmă.
_N-o mai găsesc pe Roberta...unde o fi dispărut?se plânse Nelu.Am fost două minute să iau cafele şi îndată ce m-am întors...ia-o de unde nu-i!
_E acolo...arătă spre cei doi.Cine-i ăla?
_Află băiatul mintenaş, mintenaş...
O conduse pe Diana la masă şi se duse direct la Roberta.
_Ai dansat cu toată lumea, numai cu mine nu! o abordă direct , ignorând masculul de dans.
Radu era cu un cap mai înalt decât el.Îl privea de sus.
_Deocamdată sunt ocupată şi nici nu-mi face fericire să dansez cu tine.Acum, te rog, nu ne mai deranja!
El făcu stânga-mprejur luând direcţia către masă.
,,Aşa-mi trebuie dacă sunt prost,,
_Am aflat mă!E nepotul primarului, student la A.S.E. şi e venit cu gaşca lui Sugativă.Eu zic să nu te pui cu ei...sunt vreo opt frate!
_Şi dacă sunt opt şi mai mari decât noi, trebuie să le dăm fetele noastre, trebuie să-i ştim de frică?Ce dracu vorbeşti tâmpenii? Boule!
_Taci, vin încoace!
_ Mi-a creat plăcere, spuse Radu pregătindu-i politicos scaunul pentru a se aşeza.
_Şi altă dată...îl încurajă ea zâmbindu-i şăgalnic.
După plecarea tânărului, Mario o luă de mână trăgând-o ulterior el afară.
_ Ce te-a apucat iar, nebunule?
_Mergem acasă...
_Şi dacă nu vreau?
_Te întorci singură.
_Cine a zis? O conduc eu, interveni Radu.
_Tu vezi-ti de treaba ta, nu te-a băgat nimeni în seamă!
_Am văzut că ai bruscat-o şi nu-mi place...
_Da Radu, te-aş ruga, dacă nu te deranjează să mă conduci acasă..E suficient de târziu.
_Îmi face plăcere, deşi mi-ar fi satisfăcător mai mult să rămâi.
Mario mergea în urma lor la câţiva paşi.,,Îmi va veni şi mie rândul să-i plătesc cu aceeaşi monedă,,îi reveniră în minte cuvintele ei.Gândul acesta îi sfredelea mintea ca un drac.Asta nu trebuia să se întâmple niciodată...Roberta era a lui, numai a lui...
Radu se opri,vizibil deranjat de prezenţa celuilalt.Îl măsură din cap până în picioare cu dispreţ.
_Cine-i puţulică ăsta?
_Un prieten...
_Şi ce vrea de la tine?
_Şti, suntem vecini, are acelaş drum...am copilărit împreună.Le-a promis părinţilor mei că va avea vigilență de mine.
Radu râse batjocoritor.
_S-a găsit cine să-ţi poarte de grijă...e un puşti pirpiriu...dacă suflu spre el cade-n cur...
_Dacă eu sunt pusti, ea ce este?îl întrebă scrâşnind din dinţi.Găseşte-ţi pe cineva de vârsta ta!
Radu îi întoarse spatele, ignorându-l.
_Nu înţeleg de ce te grăbeşti să ajungi acasă...nu e chiar atât de târziu.Nu-mi place să rămân singur printre tâţia neciopliţi.
_Ai dreptate, să ne întoarcem!Distracţia de abia începe, îl aprobă Roberta.
Mario era mânios.Fusese umilit ca niciodată.Nici când îl pocnise în Cişmigiu, pentru că o sărutase, nu se simţise atât de înjosit.Îl jignise spunându-i că este un pitic cu coşuri pe faţă şi scârbos.
_Ce bine că te-ai întors!îl întâmpinară prietenii săi.
_ Începe concursul de dans...Cei de la bar oferă ca premiu, două lăzi cu bere câştigătorului! spuse Mihai fericit frecându-şi palmele.
Mario era absent la entuziasmul prietenilor săi.Privea încruntat spre locul în care Roberta se distra în compania lui Radu.
Toţi cei de faţă ovaţionară intarea juriului compus din: directorul şcolii, profesorul de muzică şi mai ales proful de sport, iubit de toate generaţiile pentru şarmul şi devotamentul său.Devenise foarte apropiat de cei tineri, de multe ori se punea la minte lor, fapt ce aducea revolta colegilor săi.Era renumit pentru echipa de dansuri populare a şcolii, pe care o antrena de la începutul carierei sale în învăţământ.Cîştigase numeroase premii de-a lungul timpului.Mario, Traian, Roberta şi Ileana erau doar câţiva dintre dansatorii care aduseseră lauri şcolii, fiind membri ai formaţiei de dansuri.
S-au format echipele participante la concurs.Au fost anunţate stilurile de dans.
Roberta nu se aştepta ca Mario să participe.Era mult prea iritat şi risca să gafeze.I-ar fi plăcut să o privească de pe margine,stârnindu-i gelozia.Acum nu mai era sigură de izbândă.El ştia să danseze la fel de bine ca ea.Au învăţat reciproc,când în joaca lor îşi imaginau că înseamnă una dintre cele mai frumoase echipe de dans sportiv.Dacă ar fi participat împreună, cu siguranţă ar fi câştigat.
_Sunteţi perechea cu nr. 17,spuse profesorul de sport ridicând privirea din tabel...Mario, ce surpriză!Observ că ţi-ai schimbat partenera, se referi el la Diana.Oricum, eu sunt mândru de tine şi de Roberta.Sunt convins că unul din voi veţi câştiga.Succes!
Concursul a început.Profesorul striga după fiecare melodie echipa ce trebuia să părăsească competiţia. Au rămas pe ring echipele 13(Roberta/Radu) şi 17( Mario/ Diana).
Ultima probă consta în recunoaşterea partenerei, dintr-un număr mare de tinere prezente, douăzeci şi două,lucru greu de realizat,având în vedere că băietii erau legaţi la mâini şi la ochi.Fiecare persoană aflată acolo îşi încuraja echipa favorită.Se făcu linişte.Primul legat la ochi fu Radu.Se apropie de fiecare fată în parte încercănd să recunoască aromă perechii sale.Imposibil...Reveni către mijloc, dar când ajunse în dreptul Robertei aceasta suflă discret.
,,A trişat îşi spuse furios...Am văzut-o,, Nimeni nu observase acel semn discret,cu excepţia lui Mario.
Radu se prefăcu a fi indecis când ajunse în dreptul fetei de alături ea, apoi reveni, după care o scoase din rând triumfător.
_Ea este! strigă bucuros.
_Hip, hip ,huraaaaa! hip, hip huraaaa!explodară într-un glas prietenele ei, repezindu-se să o îmbrăţişeze.
_ Ho nebunelor că vă scot ăştia afară!le apostrofă Mihai.
_Nu vă umflaţi în pene!...aţi uitat că urmează şi Mario?Sigur va câştiga, să vedem ce vor face ăştia cu premiul, cum îl vor împărţi...spuse Nelu scărpinându-şi scăfârlia.
_Mai ţine-ţi dracu fleanca aia, îl opri Traian...şşşşt! l-au legat la ochi.
Fetele îşi schimbară locurile avute înainte.Toată sala, aştepta cu sufletul la gură rezultatul final.
Mario îşi apropie obrazul de prima fată, o durdulică bucălată.
_Aia e sigur ! strigă Sugativă stârnind râsul mulţimii.
Trecu mai departe, la următoarea, căreia îi atinse faţa cu buzele.Fata roşi.Simţi părul lung, drept al celei de-a treia...,,Diana îl are scurt, asta e mai înaltă decât ea...phiu! da-mi-aş pumni în nas!asta pute a ceapă...asta m-a înţepat cu mustaţa...,,
_Ia-o p'aia mă, că e bună! încercă din nou Sugativă să-l ridiculizeze.
_Mai ţine-ţi fleanca aia prostule! îl întrerupse Ileana.
_Ce-i păsărică...ai călduri?
_ Prietene,ai grijă să nu muşti din masa aia! îl ameninţă Traian.
Era singurul care-i venise de hac, bătându-l măr, într-o zi când acesta avu o altercaţie cu una din prietenele din grupul său.Îl legă fedeleş şi-l duse în cimitir aşezându-l pe un muşuroi de furnici.Îl lăsă uitat acolo câteva ore.De atunci se învăţase minte şi evita sa-l supere pe uriaş.
Se făcu din nou linişte.,,Asta are codiţe,...asta e prea grasă,...asta năduşeşte ca o vacă,...asta e cârnă,...asta are sânii prea mari...mmm! miroase bine...are părul scurt.Îşi coborî obrazul spre bustul tinerei şi recunoscu ciucurii şi piercingul...e Diana.,, Roberta închise ochii emoţionată.Nici nu mai respira.Mario merse mai departe.Ea răsuflă uşurată.,, Yes,Yes! am câştigaaat!îşi spuse fericită, văzând că trece de Diana,,Se uită spre Radu făcându-i cu ochiul.Fetele o felicitau, dând disperate din mâini.Acum Mario ajunse în dreptul ei.Îşi opri respiraţia.El îi atinse părul cu obrazul, ca o mângâiere.Îşi plimbă buzele pe frunte , pe ochi, pe faţă,pe gât...când îi atinse gura, ea tresări.Inima începu să-i bată nestăpânit de tare.Era sigură că o recunoscuse.Se juca cu ea.Îşi coborî obrazul atingându-i sânii, abdomenul...Fiecare contact a lui îi dădea fiori pe şira spinării.,,bestia! gândi, emoţionată fiind de ceea ce simţea.O face special, să mă şicaneze...dar ce mai contează, am câştigat,,Trecu la ultima concurentă pe care o atinse la fel ca pe Roberta , pentru a nu da de bănuit, apoi reveni.Era încordată la maxim.
Toţi îl urmăreau cu atenţie .Se apropie de urechea ei.
_Ai trişat, te-am văzut,...de data asta te las eu pe tine să câştigi, scorpie! şopti suflând discret, apoi bătu nasu' şi se îndreptă înspre locul unde o lăsase pe Diana, sporind suspansul.
-Te-ai decis tinere?îl întrebă profesorul de sport, nerabdător.
- Încă nu!Oscilez între numărul abia apărută şi cincisprezece-Diana şi Roberta.
Toţi priveau nedumeriţi .Era vizibilă diferenţa dintre cele două. Nu le putea confunda.Orice prost şi-ar fi dat seama, măcar după lungimea părului.
_Perechea mea este numărul cincisprezece, spuse hotărât.
Tinerii din sală l-au aplaudat , dându-şi seama că o lăsase să câştige.
_ Câştigătoare...Perechea cu numărul treisprezece!
Roberta îşi pierdu controlul , se apropie de el şi-l pocni.
_Canalie!şuieră printre dinţi.
_Prietenul la necesitate se cunoaşte! interveni Radu sarcastic.De ce dracu ai mai concurat dacă ne-ai lăsat să câştigăm?N-a fost corect din bucată ta...
_Nu...a fost corect din porțiunea voastră că aţi trişat.
_Bine, recunosc că eşti câştigătorul concursului.Mulţumit piticanie?
Roberta se retrase.Îi dăduse o lecţie pe cinste făcând-o să se simtă jenată.
Căştigătorii îşi ridicară premiul împărţindu-l cu prietenii ambilor concurenţi.
_Pentru câştigători!spuse Traian bine dispus şi bău o geam cu bere pe nerăsuflate.
_ Pentru necontestabila învingătoare şi iubitul ei, pentru corectitudinea şi fineţea de care a dat dovadă câştigând cinstit acest concurs! o ironiză Mario.
Roberta se ridică nervoasă şi îi turnă toată berea în cap,care i se scurse pe faţă şi pe haine.
Ileana strânse din ochi ştiind că Mario nu va lăsa astfel lucrurile.Nu dorea să vadă riposta lui.
Un hohot puternic de râs se auzi venind dinspre masa lui Sugativă.
Mario era roşu de furie.Toţi hohoteau de ridicolul situaţiei, mai puţin prietenii săi.
_Acum vei dansa cu mine aşa ud cum sunt, dacă nu vrei să-ţi pun şi eu ţie berea în cap! o ameninţă el.
Îşi şterse faţa şi părul de rochia ei, o luă de mână şi porni spre ringul de dans.Ea stătea dreaptă, rigidă, ţinându-şi mâinile pe lângă corp, crezând că cuprinzând această atitudine, îl va determina să renunţe.
_M-ai făcut de râs, eşti mulţumită?
Îi venea să plângă.Regreta că făcuse gestul acela.
_Uită-te cum ne privesc cu batjocură!Uită-te când îţi spun!insistă el întorcându-i forţat capul spre mese.
_ Mario, te rog, vreau să merg acasă!...
_ Nu iubito...tocmai acum când am început să ne distrăm mai bine?N-ai vrut tu să fi în centrul atenţiei?Iată că ai reuşit, spuse necruţător.Vei simţi şi tu privirile lor...sau ţi-e ruşine cu o piticanie ca mine?
Ea încercă să se elibereze din strânsoarea lui,dar nu reuşi.
_ Rămâi aici! Ce, îţi vine să plângi? Şi mie...
_Ăştia-s ăia cu berea?auzi ea vocea unei fete ce se legăna în braţele soțului său.
_Da. Probabil că la Bucureşti e la modă să-i torni bărbatului berea în cap, cândva să danseze cu tine.Ce penibil...
_Mario, nu mai suport!...
_Dacă îmi ceri iertare şi mă săruţi, mergem acasă.
Toate perechile se învârteau în jurul lor, privindu-i curioşi pe cei doi amorezi berificaţi.Roberta ajunsese la capătul puterilor.Se văzu nevoită să capituleze.
_Mario,iarta-mă!
Îl sărută fugar pe obraz.
_N-ai fost convingătoare...
_Şi ce-ai vrea,să-ţi cad în genunchi?
_ Nu , dar am pretenţia că stau lângă o fiinţă, nu lângă un pom.Cât timp ai dansat, ai stat ţeapănă.
,,Şi de ce nu! doar îl iubesc...''Îl îmbrăţişă şi-l sărută prelung,legănându-se în ritmul melodiei.
_Acum e bine?
_Eşti o actriţă minunată, dar treacă de la mine...
_Dar nu m-am prefăcut, serios...
_Atunci bate nasu'!
_ Nu, încă mai sunt supărată pe tine.
_ Vezi? Ştiam eu.Să mergem acasă, ajunge!
_Dar vreau să mai dansăm puţin, insistă ea.
_ Eu nu mai pot rămâne aşa ud şi duhnind a bere.
Părăsiră ringul de dans, retragându-se la masă.Acolo îi aştepta Radu.
_Îmi acorzi un ultim dans?
Roberta îl rugă din priviri să o lase.Mario acceptă minus chef.
_Dacă e ultimul, fie... te-aştept afară.Salut prăjină! Neîncântat de cunoştinţă!
Radu spumega, dar se abţinu, dorind să-şi impresioneze noua achiziţie.
_Hăăă! Ie-te-l şi pe prostănac strigă Sugativă ,când îl văzu pe Mario.
El coborî scările clubului, îndreptându-se către prietenii săi, excluzând să-l bage în seamă pe cel care de abia se ţinea pe picioare.
_Băi, ţi-a suflat bucăţica de sub nas.Ha, ha , ha!Bine ţi-a făcut...nu-i de tine...piticanie!
_Vezi-ţi de băutura ta, beţivanule! Aia-i de nasul tău...
_Cu cine vorbeşti tu , mă , aşa?îl întrebă, repezindu-se la el.
Traian îi tăie calea.Sugativă se izbi de pieptul lui ca de un zid.
_ Unde te grăbeşti?Mai vrei o partidă de sex cu regina furnicilor?
_Dă-te-n puii mei , că te pocnesc, lunganule!Nu te băga!
Dintr-un pumn , Traian îl trimise la pământ.
_Traian, să mergem! interveni Roberta care tocmai îşi făcu apariţia.Lasă-l!
_Vezi ce se întâmplă?Numai din cauza ta, îi reproşă Mario.Dacă ai fi mers de la început cu noi, n-am fi ajuns aici...
_Nu ţipa la ea , puştiule!
_Nu-mi mai spune puştiule că...
_Că ce, puştiule? Te pomeneşti că te dai la mine.
Mario nu mai rezistă şi se repezi la el.Acesta îl opri ţinându-l la distanţă cu o mână, pe care i-o propti în frunte.Se simţea caraghios în postura în care se afla, încercând să lovească zadarnic, fără să-l atingă măcar.
_ Când oboseşti să-mi spui, piticanie, râse Radu.
Mihai ar fi intervenit, dar ştia că Mario n-ar fi apreciat de loc gestul său.
Traian se îndreptă spre intrus.
_Gata, frate,ajunge! Te-ai distrat destul.Du-te-n măta! îl provocă uriaşul.Dacă eşti tare-n cohones, de ce nu te pui cu unul de teapa ta?
_Niciunul nu sunteţi de teapa mea.Ăsta e un pişşşpiriu, iar tu, un prost...Îi întoarse spatele, stând cu faţa către Roberta.Să încheiem acest bâlci ieftin...Rămâne cum am stabilit,la zece vin să te iau şi mergem la film.
_Nu merge nicăieri cu tine.Poate n-ai observat că suntem împreună, spuse Mario iritat la maxim.
_Ba da, după berea din capul tău.
Mario îl îmbrânci, Radu îl pocni cu sete direct în faţă.Traian stătea în spatele lui.Îl atenţionă cu o atingere uşoară pe umăr, iar când acesta întoarse capul, uriaşul îl mângâie cu un cot în gură şi doi pumni în stomac,punându-l la pământ.Sugativă şi prietenii săi se năpustiră peTraian,încercând să-l trântească.Nelu veni în susținerea prietenilor săi.Ăsta nu avea pumn, ci bardă, casma...lovea ca ciobanul cu măciuca.Dăruia cu plăcere- când în stânga, când în dreapta,secerându-i ca pe muşte cu pliciul,strivindu-i când de gard, când de copaci.
_Mario, fi atent în spate!...strigă Ileana...
Nu apucă să termine ce avea de spus. Îl văzu pe Sugativă agăţându-se de gâtul prietenului ei şi scoţând un cuţit.
_Traiaaaan,are cuţit...
În clipa următoare uriaşul se năpusti ca un bolid asupra atacatorului.
Sugativă se sperie vazându-l cum vine.Ridică mâinile deasupra capului,aruncând cuţitul cât colo.Arăta ca o gaină fugărită de cocoş.
_Să moară mama,ia-l tu...ţi-l fac cadou!Nu da frate, nu da!...
Era prea târziu, taurul scotea flăcări pe nas.În câteva secunde Traian îl lăsă în dermă goală făcându-l de râs.
_Taie-o Gogule!să nu mă superi mai rău ,că te bag în urzici, aşa cum eşti şi ţi-o trag...
Sugativă fugea de-i sfârâiau călcâiele,acoperindu-şi odoarele.
_Eşti un om mort!strigă cât îl ţinea gura...Mort, auzi, mort!
_Acum vin, iubire mică şi blondă,strigă râzând uriaşul...aşteaptă-mă că vin!
_Terminaţi,sălbaticilor!Unde-i Mario?se lamentă Roberta îngrozită de ceea ce văzuse.
_L-am pus la respect,spuse Radu arătând spre scară.
Ea alergă intr-un suflet la el. Încercă să-l ajute să se ridice.Era plin de sânge şi avea hainele sfâşiate.
_Ia-ţi mâinile de pe mine, o respinse categoric.
_Ce i-ai făcut idiotule? Unde te crezi,de loveşti în halul ăsta?ţipă furioasă la Radu.
_Vă meritaţi unul pe celălalt, spuse acesta dezamăgit şi dispăru.
Porniră spre case.Era o noapte înstelată.Luna,blitzul cerului, lumina pământul.Câinii lătrau împătimiţi,auzind voci pe uliţă.Umbra copacilor adormiţi, se revărsa pe şoseaua pustie,ca nişte fantome imense, legănându-şi plictisite braţele, mişcate de adierea vântului primăvăratic.Un concert de greieri,
percuţie naturală trubadură, acompaniază muzica paşilor, în murmurul somnoros al firelor de iarbă.
Mario se opri la o fântână, scoase apă şi se spălă pe faţă. Ea îl şterse cu un şerveţel parfumat.Sângera uşor.
_Uite,ţine aşa! îl sfătui.
Se agăţă de gâtul lui.
_Mario, iartă-mă!Recunosc, am fost rea.
El încercă să-i desprindă mâinile.Reuşi, o împinse.Se dezechilibră, tocul pantofului drept se rupse şicăzu.
_Brută!
_M-am săturat de tine. Nu te mai vreau.E prea târziu pentru regrete şi pentru a încerca să te apropii de mine.Ai înţeles? Nu te mai vreau, spuse răspicat şi plecă.
_Mario, stai,aşteaptă-mă, te rog!
El îşi continuă drumul fără să privească în urmă, scutit de să fie impresionat de rugămintea ei.Ea rămase acolo jos,căzută în şanţ şi începu să plângă.Ştia că se va întoarce după ea.
va urma
Mă iubeşte...nu mă iubeşte...
(...)aprinse lumânarea.O uşoară adiere ce venea din spatele lui i-o stinse.O aprinse din nou.Ea suflă încă o dată şi-l trânti la pământ căzând peste el.Îl sărută pasional rămânând în acea poziţie.El stătea nemişcat încercând să-i dovedească indiferenţa, deşi inima îi bătea cu putere.Simţea că nu mai poate respira de plăcere.Roberta îl acoperi cu săruturi şi mângâieri pătimaşe.Părul ei, ii mângâia faţa.Mirosea a lăcrămioare în dimineţi cu rouă.Se devorau reciproc, trăind ce nu mai trăiseră niciodată.Rămaseră în bustul gol.Ea simţea cârlionţii lui de pe piept mângâindu-i mugurii întăriţi de plăcere şi dorinţă, iar când gura fierbinte sărută unul din ei,un val de căldură îi invadă întreaga fiinţă.
_Mmmm!murmură nestăpânit.
_Roberta mă omori! spuse cu respiraţia întretăiată.
Fata se opri brusc.
_De ce te-ai oprit?o întrebă pierdut.
_Am vrut să văd dacă într-adevăr îţi sunt indiferentă.
_Şi? La ce concluzie ai ajuns?
_După cum îţi bate inima şi după cum tremuri, cred că mai ai ceva pentru mine, râse trăgându-şi tricoul pe ea.
_ Mie îmi bate inima aşa şi tremur după toate tipele.
Roberta râse cu poftă.
_Vrei să mă convingi că pe toate ne iubeşti la fel?
_ Nu, vreau să te conving că toate mă excitaţi la fel...
_Animalule!strigâ revoltată şi ieşi cât putu de repede.
Îşi astupă urechile să nu-l mai audă râzând în bătaie de joc.
............................................................................................................
_________________
fiecare om gaseste in mine ceea ce este el insusi...
Ultima modificare efectuata de catre claudia minela la 05/03/2010 22:18, modificat de 1 data in total |
|
FAQ 
Mesaje private 
)
