 |
|
 |
|
KiRaaa
Incepator
Data inscrierii: 17/Ian/2010
Mesaje: 2
|
|
 |
|
 |
|
 Trimis: 17/01/2010 18:57 Titlul subiectului: Autodistrugere |
 |
|
Orologiul cresteaza linistea noptii.E ora 12.Totut este invaluit de ceata si de o tacere morbida.
O camera ingusta.O persoana care zace intinsa pe jos.O melodie se aude in surdina.
Privirea,celui intins pe podea,se indreapta catre geam fixand un punct.Pare a fi in transa.
La compact timp atmosfera primeste parca un flux de energie generata de o melodie.De data aceasta melodia nu se mai aude la fel de incet.
Tanarul parca se trezeste.Parca tot cauta ceva cu ochii.Incearca sa se ridice.Nu reuseste.Pare paralizat.Cu toate acestea mai incearca odata...Un tipat inabusit se aude pe fundalul melodiei.Tanarul se prabuseste la pamant crispat de durere...Nu este ranit,dar totusi ceva il doare...parca sufera.Pare ca durerea vine din interior.
Orologiul bate ora 1.
A mai trecut o ora chinuitoare pentru cel care se zbate incatusat de lanturile suferintei.
Muzica s-a oprit.Linistea profunda face loc batailor inimii celui prabusit pe podea.Pare istovit,dar cu toate astea mai incearca sa se ridice.De data asta reuseste...
Fata lui...este atat de trista..Privirea, pierduta undeva departe,mainile si picioarele ii tremura...
Deschide usa cu mare atentie..Iese din incapere..Iese afara,in noapte si se indreapta spre o poteca care duce in padure.
Parca mii se soapte se aud in urma lui.Parca-l cheama inapoi.Mii de suspine i-au locul muzicii de fundal.
Tanarul parca ar vrea sa se grabeasca,dar nu poate.Aude soaptele,dar le ignora.Nu poate mari pasul.Esti din nou sugrumat de durere.Gandurile,amintirile,sentimentele...ii vestesc moartea cu fiecare secunda ce trece.
Ajunge la capatul potecii.Se opreste.Priveste cerul.Murmura ceva nedeslusit printre buze.
Porneste cu pasi marunti spre cabana din fata lui...Pare o cabana veche care ascunde numeroase secrete si amintiri din viata tanarului.
Deschide usa.Privirea lui cade asupra unei mese de unde se iveste o rama acoperita de o panza.Se indreapta cu o furie de nedescris spre masa.Trage panza de pe rama aflata pe masa...Un tablou neterminat infatisand portretul unei fete.
Tanarul priveste nemultumit tablou si parca este sagetat de o durere imensa.Scapa tablou din mana.
E la pamant iar..Se lupta cu durerea.Nu se mai poate ridica de data aceasta.Se taraste ca de pildă un vierme pana la masa pe care se afla tabloul..Deschide sertarul mesei..de unde scoate o sticluta.O analizeazza pret de cateva secunde apoi o deschide.
Murmurul noptii,soaptele parca totul s-a schimbat in rau...Parca intreaga natura stie ce are sa se intample.Parca intreaga natura plange.
Tanarul pictor apropie sticluta de gura...mana ii tremura.
Orologiul bate ora 2.
Intreaga atmosfera este scaldata in pacat si suferinta.
Pictorul parca ezita.Se uita la tablou care zace pe jos la fel de neputincios cum ar fi el...Chipul celei din tablou parca`l rascoleste...Ii prelungeste suferinta,ii reinvie amintirile pe care credea ca le-a ucis.
Isi indreapta privirea spre fereastra..Priveste luna..apoi bea din sticluta...Durerea pare sa se accentueze la cateva secunde dupa ce a baut continutul sticlutei.Cu ochii fixeaza tavanul,iar buzele se misca incet..parca ar spune ceva.Se schimba la fata.Unghiile parca vor sa se infiga in podea.Acum suferinta se pare ca il invinge.Intins pe podea ochii se inchid.Aluneca spre alta lume...Intr-un final a reusit sa-si curme suferinta.S-a desprins de toate.
Orologiul bate ora 3.
Inca un suflet a parasit aceasta lume.Inca un suflet s-a cufundat in neant.Inca un suflet a lasat in urma sa amintiri,dorinte neimplinite si multa suferinta.Pentru oamenii care l-au iubit poate reprezenta sfarsitul,dar pentru el reprezinta o poarta catre o alta viata,un nou inceput.
Primii fulgi de nea vestesc inceput iernii.Intreaga natura pare resemnata acum ca totul a luat sfarsit.
_________________
''Omul este o lume in lume''
[Emil Cioran] |
|
FAQ 
Mesaje private 
