1,2,2,3...

claudia minela · Trimis: 30/08/2010 17:23 Titlul subiectului: 1,2,2,3...

http://www.youtube.com/watch?v=S9F7OcDVxNo&NR=1
FĂRĂ LUMINĂ

un strigăt de durere sfâşie pântecul cerului
,, a murit iubirea!''

ignoranţa o acoperă
precum o rochie grea din liane
îşi înfige rădăcinile
până dincolo de pădurile cocoşate de răutăţi
şi înveninate de suflete aisberg

hrăniţi-vă cu mine hiene
înfigeţi-vă colţii în sufletul meu

am rămas o tufă uscată
bandajată de pânzele negre ale timpului
peticite cu ură şi sictir

aţi rămas doar nişte manechine
cu zâmbete false agăţate de privirile goale
marionete mânuite de păpuşari
orbi muţi şi surzi
duhnind a întuneric

hai, îngroap-o
şi nu-i aprinde lumânarea!

răspunde ecoul din mine

***************************

funia

când l-am recunoscut am confecționat bungee- jumping. inima plutea deasupra gândurilor perforată ca o sită. păsări colibri şi-au făcut cuib în golurile ei. în picaj ochii şi sufletul se amestecau cu mozaicul pădurii ruginite îmbrăţişată de prapastia dintre noi.

de ce nu-mi vorbeşti?
iubeşte-mă
cum numai tu ştii s-o faci

eşti funia de care sunt legată
sunt ancoră

******************

pe loc repaus!

dimineaţă
mi-am aliniat gândurile şi le-am ordonat să-mi dea raportul

soldat unu.../
permiteţi să raportez astăzi vreau să ne bem cafeaua pe terasă cu struţii
eşti bătut în cap?
stând în cap cum ordonaţi să trăiţi/
unule- încă nu te-ai trezit- fuga marş în pat

doi?/
am să-i prepar micul dejun ouă cu ciuperci şi şuncă strugurii ne vor pocni in gură de desfătare şi...
tu?
răsfăţ la duş pori emanând iubire în mireasmă de ambră şi scorţişoară aburii încolăciţi vor şerpui pe trupurile calde neastâmpărate
executaaa-rea!

leneşule?
eu nu vreau nimic
decât să fiu iubită toată dimineaţa servită la pat să primesc cadouri-un colier flori quelque chose
la carceră cu tine madame quelque chose unde te crezi, la palatul regal? pas alergător
aller aller aller
voila de vezi- ,,... nimic...toată dimineaţa''
ha

mariah c.-my all
camera pluteşte în aromă de cafea proaspăt râşnită. miroase a omletă cu afumătură. în baie un el şi o ea râd duşuit îmbătaţi de iubire.au ieşit. struţul şi-a băgat capul în ciment după colier în coadă are un buchet de flori
şi-o pofta-n cui.
_________________
fiecare om gaseste in mine ceea ce este el insusi...

raluk · Incepator Data inscrierii: 30/Aug/2010 Mesaje: 1

MIEREA
mi-am lins degetele înmuiate
în hexagonul liliput al iubirii

miroase a primăvară şi a nopţi de poveşti
petrecute în caleaşca dovleac
dispărută în miez de noapte

toţi am muşcat din ea ca dintr-un fagure
mierea e la fel de dulce
fie că eşti în picioarele goale mângâind cenuşa din vatră
fie că porţi condurii din aur în saloane de cristal

doar el e de vină cu săgeata lui ascuţită
până într-o zi îndată ce îi va simţi gustul
şi-atunci...

cupidon
ai grijă băiete
ţi-au mijit corniţele
şi-n membre îţi tremură arcul!

..............................................................

Atenţiune se deschid uşile!

metroul alb taie cerul
împins de vântul sălbatic
în fiecare staţie urcă alt helios
care merge până la capătul liniei
apus
acolo coboară şi se înclină
selenei

atenţiune se închid uşile
urmează staţia răsărit
cu peronul pe porțiunea
sufletului!

************************

atât

cineva mi-a cosit fiecare fir de iarbă
până când în urma mea a rămas o căpiţă

acum e toamnă
sunt într-o vraişte de frunze
ce-şi cântă sfârşitul
pregătite să descopere
misterul de dincolo de iarnă
încolţit într-un ţurţure din marea roşie
topit în marmara

dincolo de moarte
toate anotimpurile
poartă haine
sepia

.........................................
Marea Marmara :-)

apus

întunericul sare într-un picior
la priveghiul gândurilor bune
demult tămâiate de păcura iadului

s-au transformat într-o ceaţă
aducătoare de moarte
ca o pâclă de sulf
ce întoarce stomacul pe dos
soarelui

m-ascund într-un suflet de copil
şi gândurile negre
zboară
****************

ALZHEIMER

aminteşte-mi să fiu eu
atunci când devin tu
când privirile noastre vorbesc între ele
şi se ating ca de pildă atinge felina
mâna ce o mângâie

aminteşte-mi să fiu eu
atunci când buzele tale
le hrănesc pe ale mele
stârnind o armată de diavoli
într-o luptă divină

aminteşte-mi să fiu eu
atunci când uităm cine suntem
abandonându-ne într-un
alzheimer al iubirii

****************************
ALBUM

paşii se descalţă de nisip
de câte ori valurile îngenunchează
la ţărm
cerşind îndurare vântului
fiecare scoică e un gând de iubire
fiecare piatră colorată are tainele ei

eu am fost prinţesa algelor
şi iubita soarelui apune
după ce van gogh
a îmbrăcat fracul veşnic dăruit de ra
pe mine m-a abandonat vântul
îndrăgostit de catarge

în amurg
toate aveau culoarea vieţii
un mozaic infinit al tăcerilor dure
trăiau elegia mării

************************************

TOAMNĂ IMPOZITATĂ

pământul îşi cere din nou tributul
vântul negociază cu pomii
şi-au unduit braţele întorcând pe dos
buzunarele crengilor
bancnotele s-au dăruit lui

terros
râde privind covorul multicolor
să vedem ce avem aici
spune mulţumit

uite verdele- gălbui
taxa gândului haihui
în colţuri văd galben- şui
taxa florii- soarelui...

repede repede
închideţi visteria
croncăne solul iernii
cra-cră-iasa zăpezii se apropie
şi vă îngheaţă
bugetul

***********************************

Al

astăzi soarele mi-a dat randez-vous pe plajă. tot momentul se ascunde după nori. am impresia că imortalizează pe furiş toplesuri jucăuşe zbenguindu-se cu briza. chiar dacă au butoane de avertizare-on/off- gâdilă privirile inocente ale bărbaţilor.

m-ai întrebat cum e marea
ca o gogoaşă înfuriată
ca o soţie geloasă ce-şi aduce aminte de toate amantele soţului atunci când bate covoare
şi dă-i plesneală pe trupurile goale tinere şi frumoase
le trânteşte irascibilă
le alungă înspumată

după ce iei câteva guri de cokteil marin
un metiaj de sare nisip mireasmă de peşte şi alge
ţi se cam taie de fluturit marea
de ascultat concertul de coarde al pescăruşilor

am plecat supărată în la minor pe gălbenuşul ceresc
pentru că se întâlneşte cu sute de dudui
pe care le încinge atât de tare încât e musai să înfrunte ifosele palmelor dantelate

nisipul mângâie coala
precum ploile de vară trupurile goale ale fecioarelor fugite la scăldat
pielea fluieră de usturime.

Al,
te las
mă strigă marea

***************************************

Toţi
mergem pe aceeaşi stradă
cu sens unic
plimbăm păpuşile în cărucior
sau reparăm maşinuţele teleghidate

de la numarul 14 iese în viteză o bicicletă
cu pantaloni scurţi
şi o pereche de role fluturându-şi cozile în vânt

la poarta cu numarul 16
un ghiozdan albastru rebel sărută o mapă roz timidă

pe geamul deschis de la numarul 20
intră acelaşi aer al dimineţii mângâind trupuri goale
mirosind a gutui coapte
aşa miroase dragostea

de aici mai sunt câteva numere cu soţ
apoi urmează cele fără soţ
şi drumul se-nfundă

ce bine ar fi să ne întoarcem pe aceeaşi stradă
şi să rămânem gutui coapte

****************************

Iubirea

iubirea

e cutia de bomboane cu visine
te împachetează în dulce
şi te ameţeşte de plăcere

după ce se topeşte
vrei doar să-ţi potoleşti setea
să-ţi aprinzi ultima ţigară
şi să arunci ambalajul

tot timpul eşti tentat să începi o altă cutie
******************************

Totul are sfârşit

e junglă în cercul de foc
unde omul şi insula respiră pustiul
toaca răsună în tâmplele bătrânului
ca un strigăt de moarte în apogeul destinului

îşi duce singurătatea trăgând zepelinul ancorat de cer
Dumnezeu se ascunde în umbra balonului
şi se distracție cu timpul
armăsarul focos zboară în ceaţă când ninge flori albe de cactus
peste tâmple singure

inelul de foc
se strânge în jurul legendei
om
transformându-l în lut
********************

mutilaţi

pentru păcatele voastre
Isus
şi-a cărat crucea în spate
i-au dat să bea oţet ca să-şi astâmpere setea

tu, mă vei căra pe mine. te vei târî ca un vierme sub greutatea mea. asta eşti pentru ceea ce faci. atunci când îţi va fi sete vei primi din cupă de cactus veninul pelinului să-ţi sfârtece viscerele. vei simţi joagăre şi topoare cum îţi spintecă trupul. focul îţi va arde pielea/ trunchiul crengile vor trosni sub limbile peltice ale iadului. frunzele/ lacrimi de foc zac pe pământ picurând durere.

ajungeeee! am ţipat
trezită de zgomotul din faţa casei

stejarul picat noaptea
suporta demn durerea

câţiva bărbaţi îi amputau braţele
fără anestezie

sunt pădurea mutilată de oameni

puieţii îşi plâng deja moartea
în pântecul meu

**************************

verde

m-am trezit într-o dimineaţă
verde
nu râdeţi
arătam ca o broască
pielea unghiile părul dinţii
toate erau
verzi
până şi gândurile ţopăiau pe trifoi ca libelulele

ştiţi câte nuanţe de verde există?
ehe!
de exemplu iubirea are culoarea salatei
e tot timpul crudă
proaspătă
atunci este recomandat să o consumăm
în cantităţi cât mai mari

o faci bucăţi mici
aşa ca un preludiu
îi adaugi componente
şi o mănânci repede
ai doar senzaţia că te saturi
căci de iubire
ţi-e foame tot timpul

Hm!
cred că de aceea m-am trezit verde
am mâncat prea multă salată ?
habar n-am

ştiu doar că
mmmm!
mi-e atât de foame acum

	Pagina de start a forumului BOEMA LITERARA VIRTUALA -> POEZII	Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1